cuiab

Vă place istoria?Dar umorul?Dacă da,când vreţi să vă destindeţi,în funcţie de cât timp aveţi la dispoziţie accesaţi:

ISTORIE - Catavencii

(click direct aici)

şi le veţi găsi îngemănate.

Lectură plăcută!

GRIGORE  ALEXANDRESCU

(Lui ANTONESCU)

Vulpea liberală

 Vulpea fără-ncetare
        Striga în gura mare
Că de cînd elefantul peste păduri domnește
Trebile merg la vale și lumea pătimește.
        Că este nedreptate
        Să va să cheltuiască
        Veniturile toate
        Pentru masa crăiască.
D-acestea elefantul, cît a luat de știre,
Temîndu-se, cu dreptul, de vreo răsvrătire,
Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,
O invită la curte, o-mbrățișe și-i zise:
„Am aflat, jupîneasă, că ai mare talent.
        Voi să te pui în pîine;
        Și începînd de mîine
        Îți dăm cu mulțumire,
        Ca un semn de cinstire,
Al găinelor noastre întins departament:
        Caută-ți bine treaba.“
— „Pe seama mea te lasă“,
Răspunse oratorul și, sărutîndu-i laba,
        Se întoarse acasă.
        În ziua viitoare,
Vulpea ca totdeauna veni la adunare;
Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,
„Ce ai, de ești asfel?“ o întrebară toate.
„Îmi e rău de aseară, îmi e rău cît se poate,
Și cu trebile țării să mă lăsați în pace.
        Craiul știe ce face;
El nencetat gîndește la al obștii folos.
Adio! sînt bolnavă: m-am înecat c-un os.“

Cunosc mulți liberali, la vorbe ei se-ntrec,
Dar pînă în sfîrșit cu oase se înec.

(Lui PONTA)

Şarlatanul şi bolnavul

La un neguţător mare
Cărui vederea-i slăbise
Fără nici o invitare
Un doctor vestit venise.

Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,
Însă avea atestate
Numai în aur legate,
Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,
Prin ţări care niciodată
Nu au figurat pe hartă,
Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,
De-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit.

Bunul pătimaş îl crede,
Doctorul vreme nu pierde,
Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,
Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat
Că are să şază astfel o săptămână deplin
Întinde mâna... pe masă era un frumos rubin,
Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc;
Doctorul îl ia, se duce, şi ca să vă povestesc
Mai pe scurt, el vine iară a doua ş-a treia zi,
Şi nencetat, totdeauna, la orice vizită nouă
Luă câte unul-două
Din lucrurile mai scumpe câte în casă găsi.

Când se-mplini săptămna, pe bolnav îl dezlegă:
"Uite-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?" îl întrebă.
"Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind
Şi din averile sale nimica nemaivăzând.

Cum văz? nu ştiu, frate, atât numai pot să zic
Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic."
Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez
Simplitatea populară, şi ei singuri profitez.

La postarea “Scrisoare deschisă poporului roman” a lui alex_2good1 în care,ca sprijin,aducea ”Tăbliţele de la Tărtăria”un “prototyp”pretindea că nu doar noi am fi singura naţie care trăieşte în locul în care s-a născut ci şi grecii!I-am recomandat să deschidă un tratat de istorie antică.A făcut-o sau nu…Cu această postare doresc să completez oarecum postarea lui alex şi să mă întreb:”suntem demni de înaintaşii noştri?”

  Lectură plăcută

IONIENI ŞI DORIENII AU MIGRAT SPRE ELADA DIN SUDUL ROMÂNIEI!

Zona carpato-danubiană a fost, de mii de ani, un izvor al migraţiei unor triburi, devenite apoi popoare distincte, antice sau cu existenţă actuală.Fenomenul roirii tărtărienilor în Sumer, – din Ardeal –  cu staţionări periodice în Armenia de astăzi sau în alte zone situate de-a lungul intinerariului urmat înaceastă roire, nu este singular.Este suficient să amintim o roire asemănătoare a vorbitorilor de limbă sancrită (limba sfântă)din spaţiul Carpatic spre India, –fapt probat de peste cele 1500 de cuvinte şi de cele peste 1000 toponime şi de hidronime, comune limbilor română şi sancrită.

“De peste 150 de ani dicţionarele limbii sanscrite şi ulterior cele de mitologie generală spun lumii întregi că valahii au fost sacralizaţi ca zeitate colectivă a înţelepciunii denumită Valac-Hilya în mitologia vedică. Cu toate acestea continuă în mod absurd să se afirme de către filologi că etnonimul „valac” ne-ar fost atribuit după mai mult de două milenii de la aceastăatestare de către slavii, – chiar şi grecii, nepoţii noştri, se lăudă că ne-ar fi atribuit ei acest etnonim.”

 La începutul mileniului III î.e.n., tracii aheii se vor stabili în Grecia, în timp ce alte ramuri tracice– latini,umbri, troieni, dardani şi triburi cunoscute sub numele de “italice” vor migra până în vestul Italiei, la graniţa cu celţii, a căror limbă avea aproprierisemnificative cu limbile italice.

 Această migraţie a aheilor, deja deveniţi populaţie patriarhală, războinică, în speţă, tracică,din sudul României spre Elada este precedată de o altă migraţie pe aceeaşi rută,cu aproximativ unmileniu mai devreme, aceea  a pelasgilor ionienieni sau hiperboreilor din partea centrală, vesticăşi sudică a României.

1. Jarde aduce o dovadă în plus :“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmămaterială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii –pelasgii – aparţinând timpului neoliticului.”Aheii deveniseră deja traci, în mileniul III, când au emigrat spre sud, până în Elada. Dar, cea mai veche,cea mai avansată şi cea mai paşnică populaţie, ce a atins Elada, şi cu cele mai multe binefaceri pentru această ţară, rămân Pelasgii.
2. Nicolae Densuşianu  ne spune că Homer îi denumea Danai pe greci, etnonim ce semăna foarte bine cu altădenumire a geto-dacilor/goţilor în dicţionarul celtic, aceea de Dani.“AceştiDanai, sau Greci ne apar în timpurile cele primitive ale istoriei europene ca poporul, ce calcăimediat pe urmele Pelasgilor”, adică tracii, din care fac parte şi geto-daci, goţii sau danii.

 Despre roirea, atingerea şi “iluminarea” Eladei de către această populaţie pelasgică, numiţi maitârziu ionieni sau ioni în Elada, populaţie paşnică şi matriarhală, (încă, la vremea respectivă), avem foarte multe dovezi, fie ele descoperiri areheologice sau scrieri ale autorilor antici, printre careamintim pe Herodot, Strabon, Homer, Pindar, Clement Alexandrinul, Hesiod,etc.Pelasgii sau Hiperboreii aveau centrul administrativ, politic şi religios în Munţii Carpaţi,de unde au roit spre restul continetului, în nordul Africii şi în Asia, atingând India şi China.Astfel, să începem cu Herodot, care ne transmite:“Pelasgii au fost primii locuitori ai Greciei şi Italiei aparţinând rasei europene”, în continuare, precizează că masa cea mare a acestor populaţiise află în  nordul Mării Negre şi a Istrului (Dunării).

Pelasgii etrusci de pe Tisa, în urma suprapopulării spaţiului Carpatic s-au îndreptat înspresud-vest,spre peninsula Italică, marcând istoria acestor locuri cu civilizaţia lor înaintată.

 Poetul grec Pindar afirma că Apollo, zeul Hiperborean,după ce a ridicat zidurile Troiei s-a întors în patria sa de pe Istru.

Marţial în “Epigramele ”sale, destinate incursiunii lui Domiţian în Dacia scria: “Soldat Marcellinus, tu pleci acum să iei pe umerii tăi cerul Hiperboreean şi astrele Polului Getic”.

 Strabon ne-a lăsat mărturie următoarele:“Cei de întâi care au descris diferitele părţi ale lumii, ne spun că Hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului şi a Adriei.”

 Nicolae Densuşianu afirmă că“Patria Hiperboreilor, şi anume în epoca aceea, când religiunea lor începe a avea o influenţă decisivă asupra vieţei greceşti, era, după cum nespun ceimai însemnaţi autori, în părţile de nord ale Dunării de jos şi ale Mării Negre.”

 Tot dumnealui ne transmite:

“După Pindar, (sec. VI a. Chr.), cel mai erudit poet alantichităţii greceşti, Hiperboreii erau locuitorii de pe ţărmurile Istrului sau ai Dunărei de jos . . . încă în antichitatea grecească Pelasgii au fost poporul, cărora tradiţiunile şi poeţii le-au atribuit numele de urieşi.”

 “Încă în epoca lui Homer şi a lui Hesiod se păstrase în ţinuturile greceşti diferite legende despre patria cea fericită a Pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dunărei de jos, unde se aflau omenii cei mai juşti . . . diferitele triburi pelasge, cari în curs de mai multe sute de ani plecând din sânurile Carpaţilor se revărsară peste ţinuturile mai puţin fertile ale Greciei şi Asiei mici, păstrară încă până târziu memoria strămoşilor lor din Nordul Dunării de jos, şi totodată memoria acelei ţări, care se caracterisa prin o fertilitate exuberantă şi prin diferite alte avuţii naturale, şi unde moravurile şi sentimentele de justiţie ale omenilor devenise legendare.”

 La coborârea lor din nordul Dunării, în mileniul III î.e.n.,aheii au numit lelegi, cari şi pelasgi,popoarele găsite în vechea Elada (Grecia de azi), unde se afla, în zona centrală, Pelasgiotida,teritoriu în care au continuat să existe pelasgii. Anticii mai amintesc şi de abii şi ionii, ultimii având ca părinte eponim pe ION, ca şi în limba română.  S-a mai conservat şi numele Marea Ionică, pentru zona locuită de ioni/ionieni.Marea migraţie a aheilor, din nordul Dunării spre Grecia de astăzi s-a produs la începutul epocii bronzului. Bronzul era realizat din combinarea aramei cu cositorul, folosind cărbunele pentru topirea acestor metale. Toate aceste elemente se găsesc şi astăzi în zona Olteniei. Aşa se explică existenţa multor cuvinte româneşti la Homeros şi în limba aheiană.Invazia aheiană a avut succes,deoarece populaţia pelasgă din sudul Dunării folosea numai arme confecţionate din aramă, care erau mai slabe decât cele, lucrate din bronz.Datorită migraţiei aheiene, o parte din pelasgi, mai ales ionii/ionienii, au fost obligaţi a-şi părăsi locurile natale, aşa cum în mileniul II î.e.n.,invazia dorienilor cu arme de fier, tot din nordul Dunării, i-au obligat pe aheii cu arme de bronz să emigreze în Asia Mică, dând naştere la războiul troian (1272-1270 î.e.n.).

 Atunci au plecat şi carienii,odată cu ionii/ionienii, de unde este posibil să se tragă numele deeuskara (“limba bască”). Migraţia pelasgilor s-a produs în două direcţii:spre vest, în Iberia – bascii – şi spre est, în Iviria, având în vedere că ei erau şi foarte buni navigatori.Nu este exclus ca însuşi numele Iberia şi Iviria să fie de origine pelasgă, deoarece bascul ibir şi derivatele lui se referă la verbul a merge.În vremuri mai îndepărtate,bascii, ionienii sau ionii pelasgi, după ce au fost alungaţi dinElada, ajungând până în Iberia, au format populaţia majoritară a acesteiregiuni, timp de multe secole. Pe baza unor studii . . .“D’ou viennent les Basques?”, arătăm că limba română şi limba bască au 270 etimoane comune  din punct de vedere fonetic şi semantic (situaţie valabilă şi azi), care conduc la circa 2500 de derivate în limba română, dar pentru care dicţionarele noastre etimologice oferă etimologii necunoscute sau din limba altor popoare migrate de pe teritoriul fostei Dacii.Deva – de exemplu – o regăsim ca localitate lângăSan Sebastian (Spania), în ţara Bascilor,apoi ca vale maritimă la 27 km est de San Sebastian, fluviu în Spania, râu şi vale în Britannia,etc. În ţara noastră, există şi localităţi numite Bascov, Bascovete, Bascovelu, Başcov, etc., care ne amintesc de basci, ca şi cuvântul bască, cu referire la bereta purtată specific de basci.

 Convieţuirea bascilor cu strămoşii noştri mai este ilustrată şi prin comunitatea lexicală basco-sumeriano-română, cu atestări documentare din limba sumeriană, vorbitorii acesteia fiind plecaţi de laTărtăria pe Mureş în mileniul V î.e.n.. Ca exemple putem cita:

 Limba bască         Limba sumeriană            Limba română

 ama               ama               mama

aita              ata                tata

agor             uguru            ogor

amarra        marru            amar verb şi Amara – oraş

zahar             sahar               zahăr,

Mai putem adauga aici şi toponimele:

Simeria în România şi Sumeria în Asia

 Comunitatea lingvistică bască-sumeriano-română  este o dovadă incontestabilă a înrudirii celor trei popoare menţionate, precum şi a marii lor vechimi în spaţiul carpato-dunărean.Originea pelasgă a bascilor mai este consemnată şi prin existenţa în Ţara Bascilor a oraşului pelasg Uxama,menţionat într -o inscripţie latină din Lusitania: “Comelia ... Uxame(n)sis Argelorum”. În tradiţiile romane, există credinţa că

 întemeietorii Uxamei erau venţi din Răsăritul Europei.

 Alte tradiţii romane numesc pe locuitorii Uxamei argeli şi ambirodaci.Comunitatea etnica basco-română mai rezidă şi în portul popular:opinci cu nojiţe, cusături populare. De asemenea: în modelul caselor ţărăneşti din zona subcarpatică, sculpturi şi cântece populare.În stilul său plin de subtilitate,Homerosne prezintă legăturile ancestrale dintre achei, ioni,eoli şi dorieni prin simbolul descendenţei comune a lui Aiolos, Doros şi Xuthos ca fii ai lui Hellenes.Referitor la numele de“Sparta”, el ne aminteşte de“sparti”,

 războinicii născuţi din dinţii unui  balaur şi plecaţi să cucerească Theba.“Sparti”este, deci, un cuvânt de origine tracă, însemnând “răspândiţi” şi având în limba română corespondent pe “spart”, cu sensul de răspândit.

Din punct de vedere lingvistic, operele sale sunt foarte importante, deoarece ele conţin multe  cuvinte daco-româneşti, cărora azi li se atribuie cele mai aberante origini. Iată câteva exemple:aer“aer”, agros “agro”, aroo “a ara”, aratron “aratru”, au “s(au)”, bous “bou”, brahion “braţ”,keros “cerară”, kitara “ceteră”, kinos “câine – câinos -, kopto “a coace”, kome “coamă”, korde“coardă”, kraino “a conduce”, duo “doi”, farmakon “farmec”, fero ” a feri, fer”, fren “frână”,frigos “frig”, for “fur”, hortos “curte”,ipos “iapă”, lego “a lega”, luke “a luci”, mantion “aminţi”, meli “miere”, mikros “mic”, meu “al meu”, noi “noi”, onoma “nume”, orfanos “orfan”,petre “piatră”, pugme “pumn”, roos “râu”, sals “sare”, seme “semn”, septa “şapte”, sudor ”apă, sudoare”, supo, supe “sub”, super “supra”, sex “şase”, taurios “taur”, tino “a ţine”, tremo“a tremura”, tris “trei”, veno “a veni”, etc.

Identitatea fonetică şi semantică a acestor cuvinte româno-homeriene este explicabilă prin originea nord-dunăreană a ionienilor, aheilor şi dorienilor.

 Iată cum, din nou, arheologia lingvistică ne conduce la originea autohtonă a multor cuvinte lăsate pe teritoriul ţării noastre de cei care ne-au  părăsit.

PAUL LAZĂR TONCIULESCU

Am ZIS!!!

Sloganul de campanie al lui Antonescu:

- Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de 8 ani… Daţi-mi şi mie o şansă!

Pe scările Parlamentului, o doamnă se împiedică şi cade. Crin Antonescu, aflat în apropiere, o ajută să se ridice şi o conduse la biroul unde avea treabă.
- Cum aş putea să vă mulţumesc? zise doamna la despărţire.
- Votându-mă pe mine şi USL-ul la viitoarele alegeri!
- Mă scuzaţi, când am căzut, m-am lovit la genunchi, nu la cap...

Un tip intră într-un bar deschis recent în centrul Bucureştiului. La bar -un robot! Robotul îi serveşte un cocktail perfect şi-l întreabă:
- Cât ai IQ-ul?
- 150, răspunde omul.
Robotul începe să-i facă o conversaţie cât se poate de agreabilă despre factorii încălzirii globale, fizica cuantică, spiritualitate,biochimie, teoria undelor, Constituţia europeană, nano-tehnologii şi sexualitate orientală.
Clientul este impresionat şi se decide să facă un test. Iese din bar şi se întoarce pentru o nouă comandă. Din nou, primeşte un cocktail perfect şi întrebarea despre IQ.
- 100.
De data aceasta, robotul vorbeşte despre fotbal, formula 1, vedete TV,diete alimentare şi scandalurile dintre USL si PDL. Cu totul impresionat, tipul iese din bar şi se întoarce pentru un test final.
Robotul îl serveşte impecabil şi pune întrebarea standard.
- Ăăă… cred că… 50, răspunde omul. La care robotul îl întreabă:
- Nu-i aşa că la urmatoarele alegeri mergi cu Antonescu şi cu Ponta? Ăştia patrioţi adevăraţi!…

Cum a primit Mazăre al 4-lea mandat…

Reporterul întreabă o bătrână pe stradă:
- Pe cine o să votaţi la alegerile locale?
- Pe primar, maică, pentru că mi-a dat o pungă cu de-ale gurii…
- Bine, dar de ce nu-l votaţi pe adversarul lui, care ar putea să facă mai multe pentru d-voastră?
- Păi, o să-l votez, maică, când o să fie primar…

Diferenţe

Care este diferenţa dintre un prost, un deştept, un politician şi un diplomat?
- Prostul - spune ce ştie
- Deşteptul - nu spune ce nu ştie
- Politicianul - spune ce nu ştie
- Diplomatul - nu spune ce ştie.

Parcă sub Năstase,Marga a fost ministrul Educaţiei…

  Andrei Marga se duce în magazinul Victoria să îşi cumpere cravate şi cămăşi. După ce îşi cumpără cravate, vrea să îi dea 5 lei şpagă vânzătorului, însă acesta refuză:
- Nu pot să primesc, d-le ministru, pentru că am fost şi eu profesor universitar şi ştiu ce salarii mici sunt în învăţământ.
Nervos, Marga se duce la raionul de cămăşi. Îşi cumpără cîteva cămăşi şi vrea să îi dea şpagă 5 lei vânzătorului, care îl refuză:
- Nu pot să primesc, d-le ministru, că am fost şi eu profesor universitar şi ştiu ce salarii mici sunt în învăţământ, îi spune vânzătorul.
Super-nervos, Marga iese din magazin şi vede un cerşetor în faţa magazinului. Se gândeşte puţin şi vrea să îi dea 10 lei cerşetorului. La care acesta îi spune:
- Nu pot să primesc, d-le ministru...
Deja cu nervii la pământ, Marga îl întrerupe:
- Să nu spui că şi tu ai fost profesor universitar.
- Nu, îi răspunde acesta, eu chiar sunt profesor universitar, dar am o fereastră acum.