_pacoste^

 
lid geworden: 16-08-2009
'' Viata este un somn , dragostea este un vis si ai trait numai atunci cand... ai iubit ! '' Alfred de Musset
Punten77meer
Volgend niveau: 
Benodigde punten: 123
Last game
Dobbelsteen

Dobbelsteen

Dobbelsteen
272 dagen geleden

If You Want to Change the World, Love a Man

If You Want to Change the World, Love a Man

If you want to change the world, love a man, really love him.
Find the one whose eyes are like blazing suns,
that make you look away the first time,
that pierce right through you,
blinding you to everything but the moment,
melting you into a puddle of soft pastel light,
even though you cringe at the color, pink.

 
The one who stops you’re thinking,
who sends your lashes fluttering
and all the blood rushing to your cheeks.
The slow-to-speak-one,
whose smile is like a flute,
who summons honey bee songs,
blossom songs and morning bird songs
with his listening.

The fallen-sky-one with the mark on his back,
where he lost his feathers from flying too close to a star.

The broken one in search of his wings,
who tells you the story of how to make fire.

If you want to change the world, love a man
beyond your fear of being burned.

Beyond unforgiveness and the walls you’ve built
to protect your sovereignity and anonymity.

Love him beyond old wounds and lies
you believed to be truth,
the hole in your heart from an absent father,
the scar on your sacred flower left by thieves.

Beyond past lives and the memory
you keep like a shrine to betrayal
when you fell to your knees in the ashes of your village,
and love became a field of bones.

Lift your darkened face to him who stands before you.
Take his hand and let him raise you to your feet.

Trust him to hold you as you tremble and weep in his arms for all that has been lost and found in this holy instant.

If you want to change the world, love a man
Beyond your faithlessness
and your secret hatred of humanity
Beyond all your judgment and self righteous projection.

The stone on your heart is as ancient
as the thought that you had to deny His existence
to know your power.

You are no less God than you ever were.
Man is no more guilty than Woman is innocent.

Love him for bearing the burden of desire in his sex
so your temple could remain whole unto itself-
for taking on the split aspect of mind
that seemed to abandon the oneness of heaven
so that you might know the joy of Its extension.

Love the ecstatic, primal root
castrated by religion as the root of all evil-
the channel of divine creative impulse-
that sparks the seeds of life, death and birth
from the womb of space and time.

Love the humble guardian and warrior
Man has been to Woman
even as he hunts her,
even in his drive towards self gratification,
which ultimately is the portal to soul union.

Love the violator who holds the mirror
to everything you have disowned within yourself-
so that all your desire, your creative impulse
may be freed
from the chains of separation, lack and guilt
and you can finally trust your Self.

If you want to change the world, love a man
in all his instinctual animal nature,
in all his hunger and devotion to beauty.

Love him beyond your vanity and pridefulness,
your gilded possessiveness and need to special-
beyond your well thought out conditions for safety
and all your concepts of how a man
should be in relationship.

Love him beyond your anger at not getting your way,
beyond your terror of not knowing or being in control.

Love him in his relentless pursuit
to penetrate the deepest sanctuaries within you,
that hold the chaos of your strongest emotions,
your carefully guarded secrets of separation
between light and dark, virgin and whore,
man and woman, spirit and form.

Love him for opening the door to sensuality,
to your primordial self that is beyond duality,
for binding you to pleasure
even as the air closes in around you,
even as you writhe with madness,
cursing your incarnation as the enemy-
even as you contract and claw,
crying out in despair, such joy it brings.

Love him for not yielding
to your resistance to surrender-
for standing in his masculine power
even as you threaten to destroy him.

If you want to change the world, love your man
for leaving you to live his purpose,
whether it’s for a day, a week, months or years.

Love him for breaking his own heart over and over-
for holding the tension and balance
of polarity and intimacy,
of distance and closeness.

Love his need for silence and solace-
for keeping some of his mystery to himself-
not that he has anything to hide,
but so you will always have surprises!

Love his evolutionary nature
that seeks new experiences,
that can never be satisfied-
for his boundless curiosity,
that if allowed to be free
might be your own liberation
from complacency.

Love him for shining independently
from the seat of his own majesty-
for not needing, yet choosing you
from a place of knowing his magnificence.

Love him for being your patient direction and destiny-
for returning to you
your own brightness through the dark night-
for helping you to remember
the one and only relationship you’ve ever had
and tried to forget-
for bringing you to that vulnerable, powerless
abiding place of surrender
you’ve been afraid of and waiting for all your life-
where you can finally be consumed by Love-
where you can finally be claimed by God.


Iar e primavara,Doamne... de Sergiu 17 :)))

Iar e primavara, Doamne,
Domnisoare si Domnite,
Iar de-s ghioceii-n floare
Soarele mai... face fitze.

Iar e-n voga astenia
Dar nici capul nu ma doare
Fiindca azi eu am o treaba:
Dau la fete martisoare.

Ai, n-ai treaba, sezi oleaca,
Martisoru-n piept sa-ti prind
Un pupic, dac-o sa-ti placa,
pretul e. Apoi, o-ntind.

Ca ma-steapta si-alte Doamne,
Domnisoare si Domnite,
Ziua-i una, lumea-i mare,
Asa ca... n-am timp de fitze.

Eu pupicii mi-am luat,
Martisorul sper sa-ti placa,
Iar de ai de comentat,
Te pup eu si... o sa-ti treaca.

Iar la vorba m-am lungit,
Si pupici pierdui o mie,
Dar sunt, totusi, fericit,
Ca v-am scris o poezie.




Cine are ochi...sa vada! Cine are ...minte...sa inteleaga !!!

TRUFIA - Nicolae Steinhardt


"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul... îşi reprimă cu sîrg sexualitatea sau un oarecare pacat omenesc, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "


Om singuratic

 

Om singuratic

              de Nicolae Sirius

Amurgul se vedea tot mai clar

iesind din casele in care doar intrase...

de parca  ar fi fost

imaginea cuiva

din oglinda spre el intorcandu-se.

si tu `n spatele acelui amurg –

om singuratec

purtand in mana un plug enorm.

Aici se odihneste, -mi spuneai,

primul locuitor al acestui tinut

aici lianele visului... aici radacinile...

aici s-a compus marea simfonie a timpului –

aici se `ncheie marele drum al exilului...

si cu un zambet pe buze ce-ar fi vrut

sa fie un cuvant

din nou ai inceput sa ari…

lasand brazdele sa cada

prin aerul rece

peste umbra luminii

ce-n noaptea din care crestea

se vedea tot mai clar cum se-ntoarce

din viitor inspre mine.

 

     M-am hotarat sa va prezint un prieten ...mai bine spus... sa va prezint opera lui . Sper sa va placa si . Aceasta poezie a aparut publicata ,pentru prima data, in Romania , la inceputul anului 2012 . Redau alaturat cateva informatii despre  acest mare poet si dramatorg roman (cunoscut destul de putin in Romania) si link-ul publicatiei in paginile careia veti gasi si alte poezii scrise de aceslasi autor.

Nicolae Sirius , n. 11 septembrie 1950. Publica in Tribuna Ialomitei(1968), Luceafarul (1974-1983) si in Caietul Debutantului , Editura Albatros (1979), inainte de a pleca din tara, in februarie 1986. Locuieste pentru o vreme in Austria, Australia, Germania. Din 1997, s-a stabilit in Japonia. In Australia i se joaca Ultimul Dictator, Cain,Abel si Dumnezeu, la teatrul „La Mama“, in colaborare cu Piccolo Spoleto Festival (1990), si  Castelul (1993). Obtine doua burse guvernamentale de la Ministerul Culturii si Artelor pentru piesa de teatru  Time Weeps (Balada timpului ce plange ) si volumul de poezie  The White Century (Secolul Alb). Secolul Alb a fost introdus de traduactorul cartii, dr. Walter Tonetto, la doua universitati din Tokio. Editura Proteus ii publica Poezii Fara Tara , iar La maison d’edition AMB, Balada timpului ce plange. In curs de aparitie –The Unknown Nature of Man, o lucrare de religie comparata si antropologie

http://www.timpul.ro/ro-numar-pdf-ianuarie-2012-09.html


Ce...''pacoste''-i si martisorul asta...

Ţi-aş oferi un mărţişor,
Dar nu-i atâta de uşor!
Unde să ţi-l prind?
Pe sânul drept?
Dacă m-aprind?
Vai, ce nătâng!
Pe sânul stâng?
Şi cum să-l prind?
C-un ac, un bold?
Să mă împingă vreun imbold,
Să-ţi pun mâinile pe şold… ?
Nu-mi scapi vreuna peste bot,
Cu mărţişorul meu cu tot?
Eu tot stau şi mă gândesc:
Unde să ţi-l potrivesc…
Să ţi-l pun la inimioară,
Ai să-mi spui că eşti fecioară...
Să-l a
ş
ez mai lângă sâni,
Ai să spui: “suntem bătrâni!”
Uite, eu nu m-am decis...
Să ţi-l aduc la noapte-in vis?
Gata, gata-s hotărât,
Ce sclipire am avut!!!
O să-ţi pun acuma trei,
Numai dacă o să vrei…
Unu-ln stânga, altu-ln dreapta
Şi la mijloc… să stea fata.
Ce zici, îmi dai o sărutare
Dacă-ţi dau trei mărtişoare?
Cum nu-mi dai niciunul?!?
Vrei să fac eu pe nebunul?
Ei, atunci, primeşti doar unul!
Doar un sărut,
Că mărtişorul… l-ai pierdut...!!!

 Tuturor va doresc o primavara frumoasa si multe impliniri !